Heinrich Heine _ Imagini de vis

Un vis tulburător, cumplit,
M-a fermecat și m-a-ngrozit.
Mai văd frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.


Parcă-o grădina se făcea…
Voios, dam să mă plimb prin ea.
Privit de flori, simțeam în zi
Nestăvilite bucurii.


Și păsări ciripeau în cor
Senine cântece de dor -
Și-un soare rosu, auriu
Smălțase flori în licăr viu.


Mireasma ierbii sui-n vânt,
Văzduhu-adie lin și blând.
E totul zâmbitor și pur
În frumusețea dimprejur.


În câmp de flori, în fața mea
Un puț de marmură albea
Clătind un alb veșmânt, aici
O mândră fată se ivi.


Un dulce chip, un chip de rai,
Cu ochii blânzi, cu păr bălai;
Iar chipul ei mi s-a părut
Străin - și totuși cunoscut.


Spăla copila mea de zor
Și-un cântec îngâna ușor:
"Curgi, tu apă, curgi din plin,
Spală-mi pânza cea de in !"


Mă-ndreptai încet spre ea
Șoptind: "Ia spune-mi, fata mea,
Tu, mândră cum o alta nu-i:
Acest veșmânt o fi al cui ?"


"Fii gata ! Ăst veșmânt de tort
Va fi camașa ta de mort !"
Abia vorbise fata - și
Ca spuma totul se topi.


De vraja visului răpit,
În codru des m-am pomenit.
Copacii sa-nălțau spre cer;
Stăteam îngândurat, stingher….


Auzi ! Din funduri de păduri,
Ce sunet surd, ca de securi !
Zoresc prin crâng, răzbat pieziș,
Și iată-mă-ntr-un luminiș.


În verde crâng, în fața mea,
Un vechi stejar se înalța -
Și iată ! Mândra, iar și iar,
Cioplea în trunchiul de stejar.


Cu barda-n trunchi tot dând și dând
Îngâna fata mea un cânt:
"Toporașule-topor,
Fă un scrin încăpător !"


Și iar m-apropiai de ea
Șoptind: "Ia spune-mi, fata mea,
Copilă mândra ca-n povești:
Tu scrinul cui îl meșterești ?"


Rosti grăbita: "E târziu !
Fac pentru tine un siciu !"
Abia vorbise fata - și
Ca spuma totul se topi….


Și se făcea apoi că sunt
Pe un pustiu, pustiu pământ
Și nu știu cum s-a întâmplat
Că stam acolo-nfiorat….


Când tocmai dam să mă desprind,
Văd parcă-o dungă-n zari albind.
Mă-ndrept spre ea, mă-ndrept grăbit -
Și iată ! Chipul ei vrăjit.


Cât poți vedea, sta dalbă, ea,
Săpând adânc cu o cazma.
Nu cutezam spre ea să cat:
Frumoasă - dar m-a-nfiorat.


Săpând adânc, săpând de zor,
Un cânt ciudat îngâna-ușor:
"Sapă, sapă cu tăiș,
Groapa-n lat și în lungiș !"


Mă-ndreptai încet spre ea
Șoptindu-i: "Spune-mi, fata mea,
Copilă minunată, zi:
Cu-această groapă ce-o fi ?"


Rosti grăbită: "Fii bărbat !
O groapă rece ți-am săpat !"
Abia vorbise fata - și
Deodată groapa se lărgi,


Și când zăresc al gropii fund,
Simt reci fiori cum mă cuprind,
În bezna de mormânt deschis
Mă prăbușesc - și sar din vis.

traducere: Christian W. Schenk