Ascultă Radio Poema

miercuri, 13 ianuarie 2016

Hafez-Ce-aş cere stelei mele



Ce-aş cere stelei mele decât să vieţuiesc 
întotdeauna-n preajmă-ţi ? De ce să mă uimesc

că-n jurul tău tot timpul se-nvârt adoratori, 
precum roiesc albine în preajma unei flori ?

Când numai cu-o privire tu m-ai putea ucide, 
la ce-ar mai fi nevoie de-o sabie şi-un gâde ?

Cu Draga împreună un suflu de-aş avea, 
ce altceva în lume Eden aş mai chema ?

Frumosule chiparos, în slăbiciunea mea, 
cine să-mi deie aripi s-ajung în vârful tău ?

Cel ce se-neacă, spuneţi, cum s-ar putea salva, 
când a iubirii valuri mereu l-aruncă-n hău ?

De-aş întâlni Iubita de mii de ori - şi-ar spune : 
„Cine e omu-acesta ? Şi care-i al său nume ?"

E dulce vinul roşu, şi dulce Draga mea. 
Amândurora Hafiz, fidel va rămânea.



Traducere George Popa – ”Divanul” 1996

Un comentariu: