Baba Taher - Rubaiyat-uri

Ferice de acei ce vin să Te privească, 
să stea mereu în preajma Ta şi să-Ți vorbească! 
Cum n-am putinţa de-a mă duce să Te văd, 
plec să-i privesc pe cei ce pot să Te privească. 

*

Fără Tine, nicio floare să nu prindă viaţă! 
Şi de-o prinde, nimeni să nu soarbă-a ei dulceaţă! 
Fără Tine, de-ar începe inima-mi să râdă, 
nimeni să nu vrea să-i şteargă sângerânda faţă! 

*

Mă tulbură-acel „da" spus întru legământ 
Păcate-am făptuit cât frunzele în vânt. 
Iar mâine, când heruvii le-or citi din Cartea 
ce-n mână am s-o ţin, pleca-voi fruntea la pământ. 

*

Cum nicio casă nu-i a mea, - la cine să mă duc?
Cum n-am nimica în boccea, - la cine să mă duc? 
Gonit de toţi, spre Tine-acum mă-ndrept. 
De-o să m-alungi din poarta Ta, - la cine să mă duc?